Soldatul acela
imbatranise-n transeele nimanui.
Citise de-o lume
ultima scrisoare de-acasa,
uitase de-o lume gustul
ultimului tutun;
nu mai avea decat
pusca si santul acela,
singurele, apropiatele-i rude.
Numai in veacul din urma
in umarul drept se
pripasise o floare de camp.
Soldatul o simtea, o visa;
se facusera trei: o groapa, o
pusca, o floare. Doar ei.
Intr-un alt veac
batranul soldat
a fost avansat.
Buruienile-i mistuisera
groapa si pusca, numa'
palmele-i erau adunate caus
peste floarea aceea de camp
oarecare, nemuritoare...
(poezie din volum FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu