Romeo Ghioc a fost cu siguranta un jurnalist desavarsit, cunoscut de foarte multa lume, de-a lungul a decenii de exercitare a unei profesii incercate puternic de tarele unui regim dur, de tranzitia catre ceva necunoscut dar indelung asteptat cu miros de libertate si hatisul cailor intortocheate, ca un labirint al stabilizarii unei democratii intr-o tara obisnuita cu greutatile.
Jurnalistul Romeo Ghioc a trecut la cele vesnice, dar in mod neindoielnic memoria si mostenirea lasate de el din aceasta activitate sinuoasa, in care trebuie sa pastrezi obiectivitatea si puterea adevarului, in acelasi timp cu incercarea de a ramane in permanenta om, vor fi mereu puternice. Mostenirea lui nu se numara doar in miile de articole publicate in cei 30 de ani de jurnalism, din care aproape 20 de ani petrecuti ca redactor la ziarul cel mai vechi al Dobrogei, cotidianul Delta.
Mostenirea lui nu se numara doar in zecile de colaborari cu ziare centrale, la care a avut si prieteni foarte buni, fosti colegi in anii de facultate ai academiei de jurnalism Stefan Gheorghiu, prieteni care sunt si acum adevarati guru ai presei romanesti- Lelia Munteanu, Rodica Simionescu. Sau prieteni plecati inaintea lui la cele vesnice si care acum cu siguranta l-au reintalnit- Radu Anton Roman sau chiar un cunoscut al sau din tinerete, celebrul Adrian Paunescu, oltean ca si el, care a fondat un cenaclu nemuritor.
(Articol aparut IN MEMORIAM- cotidianul tulcean DELTA, 28 octombrie a.c.)
Mostenirea lui Romeo Ghioc o reprezinta si multi actuali jurnalisti locali formati cu rabdare de el de-a lungul anilor, care ii datoreaza un nume si o initiere in cunoastere si apoi inevitabil in recunoastere.
Mostenirea lui nu se numara doar in zecile de colaborari cu ziare centrale, la care a avut si prieteni foarte buni, fosti colegi in anii de facultate ai academiei de jurnalism Stefan Gheorghiu, prieteni care sunt si acum adevarati guru ai presei romanesti- Lelia Munteanu, Rodica Simionescu. Sau prieteni plecati inaintea lui la cele vesnice si care acum cu siguranta l-au reintalnit- Radu Anton Roman sau chiar un cunoscut al sau din tinerete, celebrul Adrian Paunescu, oltean ca si el, care a fondat un cenaclu nemuritor.
Mostenirea lui Romeo Ghioc o reprezinta si multi actuali jurnalisti locali formati cu rabdare de el de-a lungul anilor, care ii datoreaza un nume si o initiere in cunoastere si apoi inevitabil in recunoastere.
Jurnalismul este o meserie teribil de grea, in care echilibrul familial de pastrat devine o adevarata provocare. Lucru reusit de dansul prin cresterea unei fiice care ii calca incet si sigur pe urme ca si mod de gandire, de scriere, a unei fiice de care l-a legat o profunda prietenie a invatarii continue a celor necesare unei vieti reusite.
Foarte multa lume si-a luat saptamana trecuta adio de la un om greu incercat de acele hatisuri ale tranzitiilor de orice fel, incercari pe care le-a transpus cu un condei nemuritor in poezii extrem de adanci ca si mesaje de transmis celor din jur. Foarte multa lume a plans pe cel care, acum daca gandim la rece, a initiat lucruri in premiera pe plan local, a fost un deschizator de drumuri in multe: un mare iubitor de sport, a creeat o imagine adevarata sportivilor locali si i-a promovat cu incapatanare- a scris despre volei, baschet, box, canotaj, atletism; mare iubitor de sah a fost initiator al Trofeului de sah al ziarului Delta; mare iubitor de delta a scris enorm despre viata oamenilor din delta, unde si acum cand i se pronunta numele, foarte multa lume reactioneaza; mare iubitor de poezie si cultura a fost printre fondatorii principali ai Asociatiei Scriitorilor Tulceni.
