27 decembrie 2011

DESPRE TINE, TATĂ!

Astăzi nu te-am uitat dragă tată. Astăzi împreună cu prieteni, colegi ai tăi, rude, ţi-am spus La Multi Ani de ziua numelui ca si cum ai fi fost alaturi de noi... Ne-am dat seama toti ca intr-adevar esti cu noi in sufletele noastre si amintirile noastre frumoase cu tine taticul meu drag!
ÎN ULTIMA VREME NU AM MAI POSTAT DIN OPERA TA MAI NIMIC PENTRU CA...
pregătim celor care au vizitat pagina ta in repetate randuri o dezvaluire completa a nestematelor lasate de tine acestei lumi- poezii de o profunzime intensa pe care doar sufletele neadormite o pot avea!

Vom lansa primele e-book-uri cu cărţile tale in asa fel incat cei care sunt deja interesati de acestea sa le cunoasca usor. Vom arata nu doar poeziile tale profunde tati, dar si romanele de proza extraordinar de VII, de pline de UMOR, dar un umor dramatic pe care doar oamenii care accepta realitatea dar combatand-o in acelasi timp o pot face.
Şi la fel de curand colegii tai, scriitorii tulceni, vor anunta lansarea unui concurs anual de creatie literara si publicistica in memoria ta, draga tati.
PE CURÂND LA URMĂTOAREA POSTARE TATI!

25 decembrie 2011

CRĂCIUN CU ÎNGERI

Dragul meu tată, de aici din efemerele trăiri lumeşti trimit gândurile mele spre veşnicia in care te-ai imbracat cu bunăvoinţa Celui de Sus. Trimit din trecerea clipelor, catre veşnicia in care te scalzi acum, iubirea mea cea mare si greu de cuprins in cuvinte pentru tine, tata! 


Pendulez între realitatea lui "nu mai esti langa mine" si înţelegerea lui "vei fi mereu in inima mea". Reusesc cu greu sa nu te mai caut langa brad cu privirea si sa imi imaginez ca sufletul tau e mai presus de inaltimea oricarui brad lumesc, in lumea stelelor care imbraca dansul vesnic al îngerilor!
Şi pentru ca e vremea colindelor, te colind acum cu magia unui cantec strabun si stiu ca il vei auzi de acolo din ceruri!
Craciun Fericit alaturi de Ingeri, dragul meu tata!

17 decembrie 2011

URSITOARELE

Prima aparitie postuma a scriitorului si jurnalistului Stefan Romeo GHIOC, tata si sot iubit si prieten regretat de foarte multa lume, este cuprinsa in romanul biografic dedicat unei personalitati tulcene din marea familie a aromanilor, domnul Mitre CARAMAN.
Romanul "Ursitoarele- Mirili" scris de Stefan Romeo GHIOC va fi lansat pe 22 decembrie de cel care i-a fost prieten, domnul Mitre CARAMAN, caruia tatal meu i-a scris pana cu putin timp inainte de plecarea in eternitatea ingerilor acest roman plin de viata, speranta si dragoste de viata!

11 decembrie 2011

SARUT' MANA TATAL MEU!

Tată, nicicând Dorul nu se termină, nicicând suspinele nu se alină, nicicând amintirea nu moare, se azvântă cu forţă nebanuita a fiecarei clipe traite pana dincolo de soare, intr-o albastra si plina de cantari mare, in care te revad acolo in zare, trecand printr-o imensa lacrimare la o magica exclamare : 
Bine te-am regăsit, Doamne Mare! 


Ştefan Hruşcă şi Adrian Păunescu - Rugă pentru părinţi

8 decembrie 2011

PENTRU CA STIU CAT DE MULT ITI PLACE DRAGA TATA!


Tudor Gheorghe; Au inebunit salcâmii; 2011


Tudor Gheorghe, "Primavara Simfonic", "Dorul călător",  un concert vocal-simfonic susţinut de orchestra simfonica şi corul Filarmonicii Piteşti la 21 mai 2008.


Îţi trimit o bucurie dragă tati, pe aripi de înger, la tine in acordurile atat de dragi tie sa urce... Un Tudor Gheorghe, artistul veritabil, cum il numeai tu cu bucuria celui ce isi contura viata intreaga din seva operelor adevarate- scrise, cantate, pictate, sculptate... Asculta tata aceste melodii, alaturi de mine, alaturi de noi cei ce ne lasam inconjurati de vraja lor, trăindu-le cu adevărat

7 decembrie 2011

35...

In miez de noapte ma gandesc la tine Draga Tata...

Ma gandesc cum trec minutele, asteptand sa apari cu zambet larg pe buze, zambetul tau bland si cald, inconjurat de florile magnifice cu micii spini ce poarta numele de trandafiri, soptind cuvintele de care am mereu nevoie la fiecare an, din nou, mereu, din nou...
Un dor atat de definit si totusi imposibil de descris...
Privirea mea cauta cu speranta amintirea imaginii tale, auzul meu memoreaza din clipele trecute si parca totusi mai vii ca niciodata, cum ma strigai pe nume, la 7, 17, 20, 30...astept inca sperand ca voi auzi si acum al tau 35...
Dar Draga Tata in sufletul meu te regasesc mereu, in rugaciunea mea de zi cu zi, in lumina tainica a candelei ce straluceste toata iubirea mea catre tine!

Nu te teme sa iubesti acele momente in care viata iti arata drumuri necunoscute spre univers,
Cand clipele iti arata intr-un crampei cat de eterna e trecerea lor si cat de mereu sunt de fapt langa noi…
Nu te teme de uitare sau de vreo liniste grea, fara sfarsit…
Nu te gandi ca la un moment dat nu vei mai gandi si ca tot ce se poate simti nu se va mai putea simti…
Nu tresari atunci cand vei auzi ceea ce altii nu vor putea auzi…
Nu te intrista cand vei vedea ceea ce altii vor plange ca nu pot inca vedea…
Nu te chinui incercand sa spui ceea ce altii inca nu vor sa auda…
Lumea aceasta e una  fara sfarsit, e  lumea vietii din care nu vom pleca de fapt niciodata,
A vietii in care iubirea cladeste mereu autostrazi spre infinit, ca intr-un cerc de neoprit,
In care tu ma iubesti pe mine, eu te iubesc pe tine
Si iubindu-ne astfel nu vom fi niciodata pierit….
Pentru ca mereu va ramane cineva cu ceva de iubit…
Suntem de fapt o generatie fara sfarsit,
In care doar nume se schimba pe fondul nestins al  iubirii aflate sub semnul infinit!

                                            
 ITI MULTUMESC DIN SUFLET TATI... AM AUZIT NUMAI CE SOAPTA TA...
SOAPTA CELOR "35"

18 noiembrie 2011

JURNALISM DE DECENII

*Din 1976 până în 1993 - redactor la ziarul DELTA;
*Din 1992 până în 1994 - pune bazele primul ziarul post-revoluţionar tulcean INEDIT PRESS;
*Din 1994 până în 1996- pune bazele primei televiziuni locale şi aduce televiziunea prin cablu în Tulcea- CONY SATV;
*În perioada 1996-2001- purtîtor de cuvânt şi ofiţer de presă la ARBDD;
*Între 2001- 2006, corespondent judeţean cotidiene naţionale CURENTUL, CRONICA ROMÂNĂ; Reprezentant judeţean al agenţiei naţionale de presă ROMPRES

Ziar DELTA 1979

                         ZIAR DELTA 1988

12 noiembrie 2011

ATEMPORAL

Timpul poate are puterea de a şterge multe... însă oricâte clipe ar trece sentimentul pur şi adevărat al iubirii e imposibil de sters... 




Cred că singurul sentiment imposibil de sters in aceasta lume este iubirea...cate dovezi de mare dragoste sunt in lumea aceasta mare care au traversat secole, milenii, carora nici macar nu li se mai stie momentul şi totusi dovada lor a strabatut timpul direct catre atemporal...

2 noiembrie 2011

SCRISOARE PENTRU TATAL MEU

Într-o lume nebună în care poate ai suferit, să nu uiţi tata că ai avut mereu alături dragostea familiei, să nu uiti ca orice pas de departe al tau auzit ma facea sa sar in sus si sa strig cu imensa bucurie “vine tati”… Sa nu uiti sclipirea din ochii mei atunci cand incepeai sa imi spui povesti sau cand imi aduceai o ciocolata sau cand mare fiind imi spuneai atat de puternic si simplu "bravo"... 
Să şti ca voi fi mereu recunoscatoare pentru munca si truda care se regasesc in albul atat de frumos din pletele tale, din perii asprii ai barbii tale. Care se regasesc in desenul atat de frumos şi placut al ridurilor ca niste randuri ale unei povesti de-o viata, dragul meu tata.



Dragostea e singurul dar ce imi sta imi putinta sa iti dau din toata fiinta rasplata pentru tot ce ai facut cu drag pentru mine. Si iti promit tata ca nu te voi lasa niciodata sa te simti insingurat. Iti voi citi mereu din poeziile cu Esenin pe care le iubesti atat de mult, iti voi arata desenele lui Grigorescu acelea cu  joaca din ulita copilariei tale la care jinduiau din cand in cand si te linisteai apoi doar privindu-ma pe mine…

Tată ai reuşit sa faci atatea lucruri frumoase in viata, ai putut sa depasesti atatea obstacole, ai trecut prin atatea intamplari, ai vazut si auzit atatea lucruri, tata, am atatea sa mai invat de la tine, as vrea sa iti zic ca inca mai ai de muncit cu mine… as mai avea atat de multe sa iti spun, să îţi ofer…


31 octombrie 2011

LUMEA CUVINTELOR DE AICI SPRE DINCOLO

Romeo Ghioc a fost cu siguranta un jurnalist desavarsit, cunoscut de foarte multa lume, de-a lungul a decenii de exercitare a unei profesii incercate puternic de tarele unui regim dur, de tranzitia catre ceva necunoscut dar indelung asteptat cu miros de libertate si hatisul cailor intortocheate, ca un labirint al stabilizarii unei democratii intr-o tara obisnuita cu greutatile.
Jurnalistul Romeo Ghioc a trecut la cele vesnice, dar in mod neindoielnic memoria si mostenirea lasate de el din aceasta activitate sinuoasa, in care trebuie sa pastrezi obiectivitatea si puterea adevarului, in acelasi timp cu incercarea de a ramane in permanenta om, vor fi mereu puternice. Mostenirea lui nu se numara doar in miile de articole publicate in cei 30 de ani de jurnalism, din care aproape 20 de ani petrecuti ca redactor la ziarul cel mai vechi al Dobrogei, cotidianul Delta. 
Mostenirea lui nu se numara doar in zecile de colaborari cu ziare centrale, la care a avut si prieteni foarte buni, fosti colegi in anii de facultate ai academiei de jurnalism Stefan Gheorghiu, prieteni care sunt si acum adevarati guru ai presei romanesti- Lelia Munteanu, Rodica Simionescu. Sau prieteni plecati inaintea lui la cele vesnice si care acum cu siguranta l-au reintalnit- Radu Anton Roman sau chiar un cunoscut al sau din tinerete, celebrul Adrian Paunescu, oltean ca si el, care a fondat un cenaclu nemuritor. 
(Articol aparut IN MEMORIAM- cotidianul tulcean DELTA, 28 octombrie a.c.)
Mostenirea lui Romeo Ghioc o reprezinta si multi actuali jurnalisti locali formati cu rabdare de el de-a lungul anilor, care ii datoreaza un nume si o initiere in cunoastere si apoi inevitabil in recunoastere.
Jurnalismul este o meserie teribil de grea, in care echilibrul familial de pastrat devine o adevarata provocare. Lucru reusit de dansul prin cresterea unei fiice care ii calca incet si sigur pe urme ca si mod de gandire, de scriere, a unei fiice de care l-a legat o profunda prietenie a invatarii continue a celor necesare unei vieti reusite.
Foarte multa lume si-a luat saptamana trecuta adio de la un om greu incercat de acele hatisuri ale tranzitiilor de orice fel, incercari pe care le-a transpus cu un condei nemuritor in poezii extrem de adanci ca si mesaje de transmis celor din jur. Foarte multa lume a plans pe cel care, acum daca gandim la rece, a initiat lucruri in premiera pe plan local, a fost un deschizator de drumuri in multe: un mare iubitor de sport, a creeat o imagine adevarata sportivilor locali si i-a promovat cu incapatanare- a scris despre volei, baschet, box, canotaj, atletism; mare iubitor de sah a fost initiator al Trofeului de sah al ziarului Delta; mare iubitor de delta a scris enorm despre viata oamenilor din delta, unde si acum cand i se pronunta numele, foarte multa lume reactioneaza; mare iubitor de poezie si cultura a fost printre fondatorii principali ai Asociatiei Scriitorilor Tulceni.


27 octombrie 2011

CAND..

Desperechiati si palizi,
aproape de varsare,
cand linia finala vom
trage, ezitand
de-o ultima-ndoiala,
de-o ultima-ntrebare
desperechiati si singuri,
mai singuri ca oricand
cand umbra, agatata
de-un ultim rest de soare
ne va mai tine inca
la maluri, neplecati,
mai cautand raspunsul
la marea intrebare,
mai cautand o umbra,
de umbre cautati;
cand mult prea grea va
pare pe umeri rosi de
vreme
(deja ca o aripa
spre noapte cautand)
camasa stravezie
a altei epiderme
si-aceeasi intrebare
raspunsul cautand
camasile de huma in
care toti bunicii
ca intr-o nunta muta
tacuti s-au infasat
ne-or inveli tacute
cand noi
incet pleca-vom
cutremurand sub pleoape
raspunsul asteptat...



(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI 2001)

TOT MAI ADES

Tot mai ades mi-este greu
sa intarzii mereu
prin aceste hatisuri de luna,
de soare, unde totul se naste
iar in finaluri se moare;
tot mai ades mi-este greu
prin cuibare de fluturi
fluturand a mereu
inspre zari ce nu sunt,
orizonturi mutate intruna de vant
ori pescarusi rataciti pe pamant;
tot mai ades intregul ma strange
intre vami de miere-durere
si lacrimi de sange
si doar pescarusii-mi
sunt fratii, surorile
care-mi mai muta zarile
mai departe, mai incolo, mai sus
de rasarituri, de luna,
de miere-durere, de
orice perisabil apus...

(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

AUTOPSIE

Aduceti dar
trupul Poetului
inca odata ucis
de cantecul
tulburator de frumos
al Vesniciei;
presarati-l
pe patul acela de flori
si cautati-i lacrima
uitata-n
batistele sufletului;
despicati-i cu grija
somnul
pana aproape de vis
si la urma,
la urma verdictul:
"Fie-i ingerii aproape..."



(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI 2001)

26 octombrie 2011

POETUL

Poetul
e acea nesiguranta eterna
din care curg vesnicii
de fantani nedormite;
e aratarea nearatata, de
care se-mpiedica injurandu-l
cei temporar vii.
Poetul
e picatura de vin pietrificata
de prin toate iubirile lumii.
Poetul
e tristetea tuturor care
si-au dospit trecerea
dinspre ieri spre azi, cersind
o trecatoare eternitate;
Poetul
e botanica tuturor frunzelor
cazute de-a lungul si latul
trecatoarelor noastre imperii
pentru-a neconteni
eternitatile vremii.
Poetii
sunt cei negasiti acasa
nicicand de postasii
care-si numara
in decenii ori secole pasii;
statornicia migratoarelor stoluri
ce cauta-n colturi de lume, tipand,
cuiburi ce-au fost
in copaci ce nu sunt;
si-atunci dintre tainele toate,
se naste tiptil intrebarea:
oare ce e...Poetul?



(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

25 octombrie 2011

JERTFA

Imbatranira caii, visand
aceeasi iarba
ascunsa intre doua
galopuri paralele
de-a lungul unei osii
ce-a rupt in doua
visul
plimbat ca o morgana
prin cantecele mele.

Imbatranira caii.
Din ce in ce mai rar
auzu-l infioara
galopul lor spre soare,
iar oistea aceasta e
piatra de hotar:
de-o parte cel ce naste,
de alta
cel ce moare...



(poezie publicata in volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

VISE

Face-ti-as
un pat de flori
din calcaie-n subtiori,
face-ti-as
un pat de stele
din calcai pan'la sprancene;
face-m-ai
floare de camp
sa adorm la tine-gand
face-m-ai raza de stea
sa visez in noaptea ta;
face-ne-am flori de campie
sa-nflorim o vesnicie,
face-ne-am
un pod de stele
sa pornim spre Rai cu ele...



(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

24 octombrie 2011

SOLDATUL

Soldatul acela
imbatranise-n transeele nimanui.
Citise de-o lume
ultima scrisoare de-acasa,
uitase de-o lume gustul
ultimului tutun;
nu mai avea decat
pusca si santul acela,
singurele, apropiatele-i rude.

Numai in veacul din urma
in umarul drept se
pripasise o floare de camp.
Soldatul o simtea, o visa;
se facusera trei: o groapa, o
pusca, o floare. Doar ei.

Intr-un alt veac
batranul soldat
a fost avansat.
Buruienile-i mistuisera
groapa si pusca, numa'
palmele-i erau adunate caus
peste floarea aceea de camp
oarecare, nemuritoare...



(poezie din volum FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

TANARA DOMNITA

Tanara domnita
cu vara-n cosita,
domnita batrana
cu iarna de mana,
unde-i primavara
ce-ti deschise rana
spre un soare care
pana-n toamna moare?
...Dragostele mele bune
vine ziua sa le-adune
intr-o lacrima de fata
pana-n zori nesarutata;
dragostele mele rele
vine noaptea sa le spele
intr-un rasarit de luna
daruit de-o zana buna
dragostele mele toate
infloresc amestecate
sus, pe o spulberatura
stropita-n soare si luna...



(poezie din volumul VITRALII- 1970)

VITRALII

Stiu,
am intrat nebarbierit
si rece
in lumea ta
cu verzi pereti de sticla;
fara sa stiu
i-am spart cu o aripa
si visul s-a oprit,
dar visul trece
iar maine-n zori
vei strange cu sfiala
sparturi din lumea ta
cea verde-n poala
si-ai sa te pierzi
din nou printre povesti.
Eu plec.
Ramai acolo
unde esti...



(poezie publicata in primul volum al autorului VITRALII- 1970)

CERBII

Mi-am trimis cerbii
sa pasca prin
gradinile imparatiei tale,
mare cat un Rai;
aveai atata soare
de parca tot cerul
coborase pe umerii tai
sa-mi ispiteasca cerbii.
Azi,
nu mai ai decat
o palma de loc
pe care abia
tu singura incapi
si-mi voi trimite cerbii
sa pasca
prin alte gradini...



(poezie publicata in volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

VIATA

Viata
s-ar cuveni inceputa de
luni dimineata ca
pana marti, spre seara,
sa numaram anii
de scoala...
s-ar cuveni ca de miercuri
sa ne iubim in
concentrice cercuri,
doi cate doi
ca pana spre joi
sa ne risipim prin diverse
curcubeie si ploi;
vineri
s-ar cuveni sa randuim
mugurii tineri
intre aceleasi cercuri si
ploi, cum au fost joi
pentru ca sambata, cand
incep sa tremure pasii
sa ne crestem urmasii
pana Duminica
dupa Slujba cea Mare
cand ne-nvelim in
eterna uitare de ceata
lasandu-i pe altii
sa-nceapa
de luni dimineata...



(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

PASAPORTUL DE PIATRA

...De ieri imi e gata
slefuit ca atare
pasaportul de piatra, cel
cu patru hotare.
Hotarul spre stele,
in numele Tatalui. Jos,
inspre crestetul somnului
hotarul Fiului, iar
pe umeri de piatra
impliniti mai putin,
Sfantul Duh si Amin...

Alaturi, apropiatii ma
priveau din piezis, pe
furis, asteptand de la mine
o vorba de bine: "Nu-i
asa ca-i frumos?"
Oficial, aici totu-i perfect.
Chiar si identitatea imi
e sapata in piatra
sa nu-mi piara numele
in pustiu, cand
vantu-n pustiu o sa bata
iar jos, sub o lespede
grea e chiar ea, casa mea
unde groparii-or sa sape
adanc, pentru umarul drept,
pentru umarul stang
ca sa dispun de-un
al naibii confort care,
desigur, va costa mult
mai putin de un ort...

"Nu-i asa ca-i frumos?"
Ma-ncurajau apropiatii
duios...Ce sa le spun?
"Mai frumos n-are cum...",
parca vazand acei vamesi
de fum, ce-mi vor lua in
primire cu raceala nefirea
controland cu privirea
acele date solemne, exacte,
despre cand am trecut
hotarul dinspre viata
si moarte; desprimenindu-mi
cu detasare invelisuri
din carpe, din piele, din oase,
sintetizandu-le in
iluzorii, efemere carcase...

Era totul asa de perfect langa
cele patru hotare de piatra,
ca se punea firesc intrebarea:
"Oare ce mai asteapta?"
Nimic important...
Doar ca, poate vedeti,
prea-cinstitii gropari
se intampla ca-s beti,
mult prea beti
ca sa poata sapa
noi hotare de huma
intre Soare si Luna,
intre Tata si Fiu, intre
ce-a fost si ce nu-i,
intre
Intreg si Pustiu;
asa ca de nimeni
n-au vreme Acum
prea-cinstitii gropari,
mai ales de Poetii
care si-asa tot
umbla hai-hui,
mereu, fara rost printre
Hotarele Mortii,
Hotarele Vietii...



(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

23 octombrie 2011

JUDECATA

Savarsind calatoria
oh, duhule-duh
inaltat ca un zmeu in vazduh,
vei afla la capatul scarii
luminata gradin-a iertarii
si pe cea doar cu spini
a-nserarii...
Oh, bietule suflet,
doar tu mereu singuratic
vei fi lumina si bezna
cele care, de-acum, se despart
de-a dreptul dramatic
in necuprinse taramuri bune
si rele, care
vor cerne-ndelete
faptele bune, pacatele grele
savarsite, oh, duhule-duh
acolo, mai jos
de vazduh...

Nici n-ai sa intelegi, biet
suflet pustiu de lacrimi uscate
de unde atatea greseli si
atatea pacate
cand mereu ti s-a spus
sa cumpanesti cat mai bine
lumina si umbra ce
salasluiau, impreuna, in tine;
sa fii bun si plin de cainta
fata de-ntunericul greu
cautand, pana si-n el, un
strop de lumina,
un strop de credinta si
sa intoarcem mereu si mereu
urmatorul obraz
rabdand multumiti oricare
palma a vietii,
oricare necaz...

Si-acum? Acum iata oh,
duhule-duh
cum aici, la capatul scarii
mai presus de
oricare vazduh,
judecatile-s aspre
si totul pare uitat
iar orice umilire-ndurata
parca ar fi un pacat
incat, oh, duhule-duh
si suflet mereu singuratic
gradina cea mare-a luminii
astepta-vom, se pare, zadarnic
Pana la judecata de-apoi
nici n-ai unde sa stai;
in gradinile noptii ori in
cele luminate ca-n Rai
incat, pana la Pronuntarea
cea Mare
vom poposi obositi
intre cele doua Hotare
caci, vezi, duhule-duh
acolo, mai jos de vazduh
n-am adunat destule pacate
ca sa-noptam in
vesnica noapte
si nici n-am facut destul bine
spre-a vesnici in gradinile pline
cu roua stelara si cu lumina
lina, divina...

Astepta-vom deci
intre aceste Hotare
unde floarea-soarelui
infloreste,
paleste si moare...



(poem din viitorul volum de poezii CLIPA 2012)

CEALALTA VIATA

Intr-o viata care va fi
am sa fiu lautar
pesemne chiar plin de har,
sau un soldat resemnat
innoptat pe-o baricada solara
sau voi fi o fantana albastra
unde ciutura veche
isi cauta Steaua Polara,
sau voi fi calatorul
pornit in nesfarsita plimbare
prin vesniciile Carului Mic,
Carului Mare...
Intr-o trecere viitoare
poate-am sa fiu iarasi Poetul
ucis pe roata unsa cu miere
fara nici o durere
sau voi fi cerbul ce-alearga
sa iasa din bezna
cu strigate de lupi
adanc infipte in glezna, ori
cine stie, voi fi iarasi Poetul
neaflat nicicand de postasii
care-si numara de decenii
ori secole pasii...
Intr-o viata ce fi-va sa fie
voi fi poate cormoranul stingher
strigandu-si singuratatea
din imensitatea stolului
in care e prizonier
sau poate voi fi...
...Dar indiferent ce voi fi
sau ce nu, in viata ce vine
am sa te caut din margine-n
margine iarasi pe tine,
Cantarea Cantarilor toate,
zana prea-buna, ne-buna
care ne vindeci mereu
de-ale lumii pacate...




(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATA- 2011)